Header Ads

Ultimele articole
recent

Sindromul salvatorului (I)

Aseara am prins un gugustiuc, care zbura pe intuneric si s-a prabusit, s-a izbit de crengile alunului din fata casei. Am banuit ca este ranit si am hotarat sa-l tin peste noapte in casa si sa-i dau drumul a doua zi. Din fericire nu era ranit si cand l-am eliberat s-a indepartat rapid, zburand putin cam stramb. Aceasta intamplare mi-a prilejuit ocazia de a discuta cu prietena mea despre ingrijirea pasarilor. Ea mi-a povestit despre mama ei si anii copilariei, cand salvau tot felul de pasararele si animalute, mi-a mai povestit ca mama ei este experta in ingrijit gugstiuci raniti, deci voi beneficia de cel mai bun consilier in ingrijirea zburatoarei mele. Totodata si-a amintit un moment, trist, cand mama ei a ingrijit un porumbel, care avea o tumora pe partea superioara a ciocului. A reusit sa-i vindece tumora, dar cand aceasta a disparut, a constat ca biata pasare nu mai avea decat partea de jos a ciocului, ca cea de sus fusese dizolvata de tumora, si ca aceasta ii facuse si rau, dar in acelasi timp ii asigura supravietuirea, ajutandu-l sa manance. Bineinteles ca  continuat sa-l hraneasca, dar din pacate nu a reusit sa-l salveze.

Toata copilaria mea am adunat, impreuna cu sora mea, caini si pisici ranite, dealtel nici acum nu ne-am vindecat de asta, suntem  mari iubitoare de necuvantatoare.

Rememorarea acestor momente m-a determinat sa ma gandesc la acei oameni care vor sa-si ajute semenii cu tot dinadinsul, care sufera de sindromul salvatorului.

Ce parere aveti de aceste persoane? Faceti si voi parte dintre salvatori? Si au am fost pe acolo mult timp, pana ce psihologia m-a invatat ce inseamna si care sunt consecintele acestui tip de comportament. Bineinteles ca nu m-am vindecat total, dar constientizez cand intru in strea de salvator si iau masuri. De exemplu, acum vreau sa va salvez pe voi de la a fi salvatori. Ironic, nu….

Ce se intampla intr-o relatie parinte-copil, cand parintele este salvator?
Cand un parinte este permanent salvatorul copilului sau il  incapaciteaza total, acesta nu va avea ocazia sa isi descopere si exerseze calitatile, deprinderile, va fi total dependent. Pe termen scurt, este o situatie foarte comoda pentru ambii, parintele controleaza tot si mentine copilul in siguranta, departe de orice potential pericol sau nazabatie, iar copilul este multumit ca nu trebuie sa depuna niciun effort, ca sa obtina cea ce are nevoie sau isi doreste. Pe termen  lung, insa, situatia este dezastruoasa, vom avea un parinte nefericit, care se intreaba unde a gresit, ca i-a oferit totul copilului, si un adult-copil foarte comod, neadaptat, dependent in continuare  de parinte sau altfel spus neputincios, la fel de nefericit ca parintele, sau poate nu.

 Ce se intampla intr-o relatie adult-adult, in care unul dintre ei este salvator?
Cand ajutam fara sa fim solicitati, cand ajutam mai mult decat ni s-a cerut, poate exista un beneficiu evident si imediat, pentru ca situatia respectiva s-a rezolvat. Daaaar….. in acelasi timp ce se intampla in cadrul relatiei?
Mesajul psihologic pe care il transmite salvatorul, este: “Eu sunt OK, tu nu esti OK”. In traducere, eu stiu, eu pot, eu sunt destept, eu ma pricep, eu ma descurc, eu gasesc solutii, tu…… NU.

Pe termen lung, ce obtinem functionand astfel? 
O relatie, in care frustrarea este maxima de ambele parti. Salvatorul are si el momentele lui, de oboseala, in care va dori sa fie ajutat, dar nu va avea de catre cine, si atunci apar reprosurile. Salvatorul va avea si el momentele lui de probleme existentale, profesionale cand va dori sa fie sprijinit, sustinut, alinat, asa cum el a facut tot timpul, nu? Da, asa ar fi corect, dar  salvatul, nu stie cum sa faca aceste gesturi, nu a avut ocazia sa isi dezvolte aceste abilitati. El stie doar cum sa le primesca, isi cunoaste doar pozitia de salvat, a invatat doar sa  ceara ajutorul.

In acelasi timp, cel salvat, isi va pierde stima de sine, pentru ca el este cel care NU poate, NU stie sau NU descurca. Cel mai grav este, cand ajunge in momentul in care renunta sa mai incerce sa stie, sa faca, sa caute solutii si intra intr-o stare de vegetare.
In plus, desi este util sa detii un salvator in anturaj, de cele mai multe ori este perceput ca fiind intruziv, exasperant, cicalitor, numai ”calitati negative”(cum am auzit pe cineva spunand recent).

Ideal ar fi sa invatam sa ne oferim ajutorul, sa ne aratam disponibilitatea de a fi de ajutor si apoi sa asteptam sa fim solicitati, oferind celuilalt sansa si posibilitatea sa incerce sa rezove problema, sa-si masoare capacitatea si sansele de a solutiona situatia.
In viitoarele articole vom afla care sunt mecanismele psihologice care ne transforma in salvatori si cum putem scapa de ele.










Niciun comentariu:

Alina Balan. Imagini pentru teme create de Sookhee Lee. Un produs Blogger.