Header Ads

Ultimele articole
recent

Mama, care isi iubeste prea mult fiul

Exista mame care au dormit impreuna cu baiatul lor, pana la majoratul acestuia. Separarea s-a produs, in astfel de situatii, la cererea expresa si hotarata a baiatului, si de cele mai multe ori, a indurerat-o si socat-o pe mama. Ea se considera nucleul universului baiatului,ea este convinsa ca, baiatul ei nu poate dormi, exista, functiona fara ea.  Va  dati seama cat de mare este socul, cand acelasi baiat  pleca, intr-un final, dupa iubita si fara sa se mai uite in urma. Acesta poate fi cazul fericit al unui baiat, care a rupt relatia simbiotica cu mama sa, care a avut taria sa o faca, in ciuda santajului emotional, care bineinteles ca a existat,  a unui baiat  care a reusit sa creasca sa evolueze si sa se dezvolte intr-o astfel de relatie.

Incerc sa trag un semnal de alarma, care sa atraga atentia acelor mame, care insista sa doarma in continuare impreuna cu fiul lor, care probabil a depasit demult varsta alaptatului.

Daca as afirma ca nu este benefic, as minti, si nu vreau, aceasta. Este complet daunator, total daunator dezvoltarii baiatului, de la un moment dat incolo. Daca ati facut greseala sa nu il deprindeti sa doarma singur, va  trebui sa asteptati momentul cand va da semne de separare sau se va exprima in acest sens, sau puteti pregati momentul prin incurajari, masuri de sporire a sigurantei si confortului in dormitorul copilului.

Oricum, in cele mai extreme cazuri, varsta limita nu ar trebui sa  depaseasca 10 ani, desi in niciun caz nu ar trebui asteptat atat de mult. Sa ne amintim ca incepand cu aceasta varsta nevoia de autonomie creste, ca  in curand baiatul va intra in preadolescenta, cand vor interveni modificari fiziologice, care ar putea sa il puna in dificultate in fata mamei,in special dimineata la trezire, tinand cont ca acesta nu le va putea verbaliza. Dealtfel, nici prezenta mamei in baie in timpul igienei, sau rezolvarii nevoilor fiziologice nu mai este fireasca si de dorit. Asa cum baiatul are nevoie de intimitate, in momentele de schimbare a imbracamintei si lenjeriei.

Asa ca, dragi mame de baieti, in ciuda relatiei minunate pe care o aveti cu fiul vostru, permiteti-i sa creasca si sa se maturizeze in ritmul normal al firii, pentru binele lui.
Dealtfel, nu uitati, ca  de cele mai multe ori, fiul vostru isi doreste sa se autonomizeze, are nevoie de intimitate, iar mama este cea care nu poate renunta la aceasta relatie simbiotica. De ce oare ? Motivatiile, constiente sau nu, sunt multiple:   
  •      Mama fuge de intimitatea su sotul;
  •      Cuplul sot/sotie se afla in impas;
  •       Mama, divortata/vaduva se simte singura, iar fiul, inlocuieste sotul,  in relatie;
In oricare din situatiile enumerate mai sus, mama este dependenta de relatie, nu este pregatita sa renunte, isi asculta propriile nevoi, ignorandu-le pe cele ale copilului. Nu este de judecat, este un om singur, care sufera, careia ii lipseste comunicarea si comuniunea cu un alt suflet si nu a fost constienta, pana acum, de consecintele comportamentului sau.

In plus, mama care nu reuseste, sau nu vrea  sa rupa relatia de dependenta  ajunge sa se amestece pana tarziu in existenta fiului, gestionandu-i deciziile. Si ii intarzie maturizarea, crezand ca astfel ii vrea binele. Independenta fiului, in cele din urma, poate ajunge sa fie traita precum un abandon, iar relatia devine disfunctionala. Cum? „Dragul mamei, dar tu nu mai tii la mine? Sa mergi la scoala asta, sa o iei pe fata aceasta, nu vezi ca nu stie...“ etc. Suna cunoscut? Eu nu mi-as dori sa fiu o astfel de mama pentru fiul meu.

Baiatul, crescut de o mama dependenta de relatia cu fiul sau, va deveni un barbat, care se va teme ca, daca nu ii va mai acorda mamei lui atentie, aceasta va fi ranita. Asfel incat ii va acorda in continuare atentie. Si astfel cea mai sublima relatie  interumana, se transforma intr-o relatie parazitara. Si mama, si fiul, se tem sa devina independenti. 

De altfel, daca o astfel de relatie nu se transforma la timpul potrvit, risca, ca orice relatie perturbata, sa   transforme fiul in "baiatul mamei" pentru totdeauna, fapt care il va impiedica sa intemeieze  o relatie stabila, de lunga durata si normala, nu simbiotica, cu o partenera. Este oare vreo mama, care ar putea sa isi doreasca, constient, asa ceva, pentru fiul ei? Este posibil ca vreo mama sa isi condamne fiul, voluntar, la singuratate perpetua? Eu cred ca nu.

Poate exista si cazul "fericit", in care baiatul va intemeia o relatie  cu o femeie, care va locul mamei, prin crearea unei relatii simbiotice de dependenta, recreind-o pe cea din copilarie.
Si atunci intreb din nou: care mama ar face o astfel de alegere pentru fiul ei?

Asa ca, va rog, mamelor de baieti, aveti mare grija la echilibrul din relatia cu fiul vostru, este greu de atins si mult mai greu de pastrat, dar dragostea de mama poate orice, in primul rand sacrificiul de sine, pentru binele copilului.




Niciun comentariu:

Alina Balan. Imagini pentru teme create de Sookhee Lee. Un produs Blogger.