Header Ads

Ultimele articole
recent

O noua tehnica psihoterapeutica: Inducerea comunicarii cu cei de dincolo (ICCD)

O tehnica de procesare a informatiilor dezvoltata de catre psihologul clinician american dr. Allan Botkin permite oamenilor sa depaseasca suferinta si sa comunice telepatic cu sufletele celor trecuti „in lumea cealalta”.

O noua terapie revolutionara
pentru tratarea suferintei !

La modul fundamental, exista doua posibile explicatii pentru noua forma de terapie utilizata pentru tratarea suferintei, descoperita de catre dr. Allan Botkin, un psiholog clinician din Libertyville, Illinois. Fie pacientii indurerati au halucinatii, fie sunt in legatura cu cei „morti”. Terapia intitulata „Inducerea comunicarii cu cei decedati” (ICCD), face ca pacientii sa reuseasca sa ii vada si sa comunice cu persoane decedate care le-au fost foarte apropiate si, ocazional, chiar si cu dusmani decedati. ICCD este o prelungire a terapiei EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing – terapia de reprocesare si desensibilizare prin intermediul miscarilor oculare) ce a fost descoperita in 1987 de catre dr. Francine Shapiro din California. Asa cum se explica si pe site-ul sau, Shapiro se plimba intr-o zi prin parc cand a realizat brusc ca miscarile ochilor par sa reduca emotiile negative asociate cu anumite amintiri dureroase. Experimentele efectuate au dus la dezvoltarea unei proceduri pe care initial a numit-o EMD (Eye Movement Desensitization – desensibilizarea prin intermediul miscarilor oculare). In cadrul acestei terapii, dupa ce problemele emotionale ale pacientului au fost pe deplin analizate si s-a dezvoltat un plan de tratament, pacientul si terapeutul se focalizeaza pe acele evenimente dureroase care aparent au dus la aparitia tulburarilor emotionale. Pacientul este instruit sa se focalizeze pe o imagine particulara sau pe un gand negativ in timp ce simultan isi misca ochii inainte si inapoi, urmarind degetele terapeutului, care sunt miscate in campul vizual al pacientului timp de 20-30 de secunde sau chiar mai mult. Pacientului i se spune sa isi pastreze mintea goala si sa fie atent la orice gand, imagine sau amintire care apare.

Apoi subiectul este rugat sa se focalizeze pe o convingere pozitiva identificata la inceputul sesiunii de tratament si sa se focalizeze mai departe pe evenimentul emotional perturbator. Dupa mai multe seturi de miscari oculare, pacientii raporteaza in general o crestere a increderii in convingerea pozitiva si eliminarea tulburarii emotionale.
In terapia ICCD persoana care sufera in urma mortii cuiva este rugata sa se focalizeze direct pe suferinta sa in timpul miscarilor oculare. Terapia ICCD tipica implica ca in timpul procesului terapeutic pacientul sa vada o persoana decedata, iar aceasta sa ii spuna ca totul este in regula, indemnandu-l sa nu mai sufere. Intr-un anumit numar de cazuri, persoana decedata a relatat informatii ce erau anterior necunoscute pacientului.

Terapia functioneaza independent de credintele persoanelor in cauza, inclusiv cu persoane care se declara atee sau sceptice. Rezultatul final este acela ca majoritatea pacientilor reusesc sa isi depaseasca suferinta. Botkin este destul de sigur ca pacientii care au beneficiat de pe urma acestei terapii nu viseaza si nici nu isi imagineaza sau halucineaza, dar prefera totusi sa nu speculeze asupra faptului daca pacientii sunt sau nu in realitate in contact cu lumea spiritelor.
Conform lui Botkin, oricare ar fi explicatia, terapia functioneaza in aproximativ 70% din cazuri. „Ca psiholog, fiind in primul rand interesat de vindecarea oamenilor care sufera atat de profund, am adoptat strategia de a nu ma angaja in argumente referitoare la credintele oamenilor” afirma el, explicandu-si pozitia. „Cei care cred si scepticii duc acest razboi de ceva timp, insa eu cred ca daca adopt o anumita parere si ma plasez astfel intr-o anumita tabara, va fi mult mai dificil pentru mine sa ii ajut pe cei in nevoie.”

Mai mult decat atat, Botkin arata faptul ca pozitia sa neutra permite pacientilor sa-si interpreteze experienta fara a fi astfel influentati de catre credintele terapeutului.
Desi Botkin a descoperit ICCD in anul 1995, serviciul sau ca psiholog al personalului din cadrul Department of Veteran Affairs, l-au impiedicat pana acum trei ani sa o faca cunoscuta in randurile colegilor sai de profesie si publicului larg.
Timp de multi ani, terapia acceptata pentru aceste situatii atat de dureroase era acea de a inabusi legaturile emotionale cu cei dragi si decedati – ceva de genul: sunt morti, s-au dus, asa ca mai bine sa ii uitam. Oricum, terapia ICCD vine si completeaza o abordare ce isi face aparitia in mod lent si care are un punct de vedere opus: acela de a dezvolta legaturi continue si sanatoase cu cei morti. Pe masura ce aceasta abordare isi face aparitia in fata stiintei materialiste – care ne-a indoctrinat cu credinta ca viata este pur si simplu un mars catre anihilare si neant – ea este ignorata sau atacata de catre multi terapeuti.

„Inca este foarte noua, dar incepe sa devina foarte cunoscuta” spune Botkin referitor la ICCD. El mai mentioneaza ca lucrarea sa Induced After-Death Communication scrisa impreuna cu dr. R. Craig Hogan a fost lansata in 2005 si deja este la a doua editie, asta pe langa faptul ca televiziunea a inceput sa arate interes fata de acest subiect.
Pana in momentul acordarii acestui interviu pentru NEXUS, Botkin a terminat deja de realizat un documentar pentru HBO, si curand va apare in cadrul emisiunii Good Morning America.

Dupa ce si-a luat doctoratul in psihologie la Baylor University in anul 1983, Botkin a lucrat la un spital de veterani din apropiere de Chicago. In urmatorii 20 de ani, s-a specializat in tratarea veteranilor de razboi din Al Doilea Razboi Mondial, din Razboiul din Coreea, Vietnam si Furtuna Desertului, ce sufereau de o afectiune numita „stres post-traumatic” (SPT), afectiune cunoscuta inainte de 1970 sub numele de „socum razboiului” sau „oboseala razboiului”. Aceasta conditie apare in urma participarii sau asistarii la terorile si ororile razboiului. In multe cazuri, efectele ei sunt de lunga durata. Uneori amintirile sunt adanc ingropate in subconstient si afecteaza negativ personalitatea multi ani mai tarziu in moduri care nu sunt intotdeauna clar legate de experientele de pe campul de lupta.

In primii ani de practica, Botkin a fost deseori frustrat de rezultatele limitate ale „terapiei prin expunere”, care era pe atunci metoda predominanta de tratament. Asa cum o explica Botkin, pacientii erau in mod repetat expusi la elemente care le reaminteau de experientele lor traumatice, intr-un mediu sigur, protector, in speranta ca raspunsul lor emotional va scadea in intensitate. Rezultate mai bune au aparut dupa ce Botkin a fost instruit in terapia EMDR, in anii 90. In timp ce prin intermediul psihoterapiei conventionale treceau de multe ori ani pana ce apareau schimbari in starea pacientilor, Botkin a inceput sa vada schimbari dramatice dupa o singura sesiune cu EMDR.

El a descoperit ca aceasta terapie este in mod special eficienta in vindecarea suferintei. Conform lui Botkin, cei mai multi pacienti aflati in suferinta experimenteaza trei emotii de baza: vinovatie, manie si tristete. El a descoperit ca vinovatia si mania au ca rol doar protejarea pacientului de tristetea adanca pe care o resimte, astfel ca a inceput sa incurajeze pacientii sa se focalizeze direct pe tristetea din centru, ocolind astfel vinovatia si mania. El a descoperit de asemenea ca pacientii au raspuns mai bine la terapie atunci cand au inchis o scurta perioada de timp ochii dupa un set de miscari oculare

Experiente cu terapia ICCD
Botkin a descoperit accidental ICCD in timpul unei sesiuni cu un pacient caruia din motive de protejare a identitatii personale, i-a dat pseudonimul „Sam”. In timp ce era soldat in Vietnam, Sam a ocrotit o orfana vietnameza cu varsta de 10 ani, numita Le. De fapt, s-a si decis sa o adopte si sa o aduca acasa. Intr-o zi, in timp ce Sam si altii soldati o ajutau pe Le si pe alti copii orfani sa urce la bordul unui autocamion pentru a ii transporta la un orfelinat, au fost atacati de inamici.
Cand Sam a descoperit corpul fara viata al lui Le, in noroiul din spatele camionului, a fost devastat de suferinta. Aceasta suferinta a ramas intiparita in sufletul lui pana la acea sesiune de tratament din anul 1995, efectuata cu Botkin. In timpul terapiei prin EMDR, Sam a vazut-o pe Le ca pe o femeie frumoasa, ce avea un par lung, negru si era imbracata intr-o rochie alba, inconjurata de o lumina stralucitoare. Ea i-a vorbit, multumindu-i pentru faptul ca a avut grija de ea inainte de a muri. Sam era in extaz. Era convins ca tocmai a comunicat cu Le si ca a simtit chiar si bratele ei in jurul sau. Initial Botkin a presupus ca Sam a avut o halucinatie; era ingrijorat de faptul ca Sam nu mai facea clar diferenta dintre realitate si fantezie.
Dar dupa ce si alti pacienti i-au raportat experiente similare, Botkin s-a decis sa inceapa sa faca niste experimente. Prima inductie intentionata a ICCD a realizat-o cu un pacient numit Garz, a carui fica, Julie, murise la varsta de 13 ani. Deoarece la nastere fusese serios afectata datorita lipsei de oxigen, Julie nu a mai reusit niciodata sa isi dezvolte capacitatile mentale peste cele ale unui copil de sase luni.
Dupa ce a suferit un atac de cord si a fost dusa de urgenta la spital, a fost plasata pe un sistem de mentinere a vietii. Deoarece mai tarziu a dat semne ca ar putea sa respire singura, a fost deconectata de la aparatul de respiratie artificiala. Insa imediat a inceput sa se zbata sa respire si a murit in bratele lui Gary. „Lacrimile curgeau pe obrajii lui Gary atunci cand mi-a relatat povestea” isi aminteste Botkin. „I-am explicat noua mea procedura si l-am intrebat daca vrea sa o incerce.
A spus ca este de acord daca eu consider ca l-ar putea ajuta, dar era convins ca nu va functiona pentru el, deoarece era ateu si nu credea in asemenea lucruri.” Dupa ce Botkin a realizat cu el intregul procedeu, Garz a inchis ochii. „Cand a deschis ochii, era uluit.”
Botkin continua povestirea. „El a spus apoi «Am vazut-o pe fiica mea. Se juca fericita intr-o gradina plina de culori stralucitoare. Arata sanatoasa si parea a nu mai avea nici una dintre problemele fizice pe care le-a avut in timpul vietii. S-a uitat la mine si am putut simti dragostea ei pentru mine». Am vorbit apoi despre experienta sa. Gary era convins ca fiica sa era inca vie, desi intr-un loc foarte diferit.” Dar apoi uimirea lui Gary s-a transformat in tristete.
Cand Botkin l-a intreabat ce nu este in regula, Gary a raspuns ca inca se simte trist deoarece ii este dor de fiica sa. Atunci Botkin a efectuat cu el un alt set de miscari oculare, spunandu-i sa pastreze in minte acel gand. Gary a inchis ochii si a sezut in tacere pentru cateva momente. „Cand a deschis ochii, zambea.” Botkin povesteste „A spus: «Am fost din nou in gradina si am vazut-o pe Julie privindu-ma. Mi-a spus: Sunt in continuare cu tine tata»”. Gary i-a spus lui Botkin ca Julie nu putea vorbi atunci cand era in viata. A plecat de la sedinta de terapie simtindu-se fericit si reconectat cu fiica sa. Noua credinta a lui Gary era ca „oameni nu mor cu adevarat; ei iau doar o alta forma si traiesc intr-un alt loc, care este foarte foarte frumos.”
Un veteran din Vietnam s-a oferit sa povesteasca experienta lui cu ICCD pentru acest articol, desi prefera sa ramana anonim. De acea il vom numi „Mark”. Ca pilot pe un elicopter de lupta, Mark a ucis multi oameni in timpul celor 18 luni de lupta din Vietnam, dar confruntarea care il chinuia cel mai mult era una care implicase patru barci pline cu soldati. Nemarcate si fara steaguri, barcile au patruns intr-un canal militar.
Mark si alte patru elicoptere aflate sub comanda sa au atacat barcile, distrugandu-le. Isi aminteste ca a vazut corpuri zburand prin aer. Doua saptamani mai tarziu a fost informat ca a fost vorba de fapt despre propriile trupe. „Acest lucru iti ramane in minte si te apasa greu” se plangea Mark, adaugand ca a fost doborat de sapte ori si ranit de doua ori. In 2002 Mark a cautat un tratament pentru SPT la un spital al veteranilor. Cand terapeutul i-a explicat procedura ICCD si l-a intrebat daca vrea sa o incerce, a fost mai mult decat dornic. Dupa ce a efectuat miscarile oculare, Mark s-a focalizat asupra intamplari cu barcile. „Ceea ce s-a petrecut ulterior a fost faptul ca am vazut o formatie de vietnamezi venind spre mine” povesteste Mark.
„Ce era interesant era faptul ca erau dispusi intr-o formatie ruseasca si nu intr-una americana. Doi dintre comandanti au iesit in fata si au inceput sa vorbeasca cu mine in vietnameza. Mark nu i-a inteles pana ce nu a efectuat un alt set de miscari oculare. Ei au continuat sa vorbeasca in vietnameza, dar Mark, cumva telepatic, intelegea ce spun. „Mi-au spus ca inteleg ca am facut ceea ce era necesar si ca nu au nimic impotriva mea, ca sunt intr-un loc mai bun si sa nu imi fac griji in privinta lor. Apoi, in mars, au plecat. A fost extraordinar si am simtit ca m-am eliberat de o mare greutate.”
Intr-o alta sesiune ICCD, Mark a vazut o femeie care isi tinea de mana primul ei fiu, care murise cand era mic, in 1978. Fiind focalizat pe copil, nu a recunoscut imediat femeia, care era mama lui decedata. In acea sedinta copilul nu a vorbit, dar in sesiunea urmatoare copilul a aparut din nou, prima data ca un adolescent si apoi ca un tanar adult. „Fiul meu imi spune, «nu iti fa griji tata, sunt bine. Te voi vedea curand» Nu am stiut ce sa inteleg din acest lucru, daca am sa mor curand sau altceva, dar a fost foarte linistitor”.
Mark si-a amintit de asemenea una din prabusirile sale cu elicopterul, inclusiv durerea pe care a simtit-o atunci si intensitatea ei. Se straduieste sa explice imaginile.
„Claritatea si calitatea imaginilor este mult mai mare decat cea a imaginilor din vise. Ele sunt absolut tri-dimensionale si raman cu tine. Trebuie sa traiesti aceste lucruri pentru a sti cum sunt de fapt. Nu este ca in hipnoza. Te vor speria, dar e ceva. Cel mai important lucru este ca te ajuta sa inchei lucrurile, viata avand mai mult sens dupa ce ai experimentat aceste lucruri. Exista un sentiment de continuitate. Este foarte alinator.”
Ivan Rupert, un alt veteran, a fost chinuit multi ani de amintirea unui masacru din Vietnam. Fiind fotograf de razboi, a fost chemat intr-o zi pentru a face niste fotografi unui autobuz vietnamez care fusese aruncat in aer.
„Pretutindeni erau cadavre si parti din trupuri omenesti” isi aminteste el, «dar acela care mi-a ramas in minte a fost acela al unei tinere mame insarcinate. Se putea vedea copilul si cordonul ombilical cu care era legat»”. Aceasta scena i-a revenit mereu in minte lui Rupert, in timpul viselor, multi ani inainte de efectuarea terapiei ICCD cu Botkin. Ceea ce il chinuia pe el in mod special, era faptul ca in acel moment era mult mai preocupat sa obtina niste fotografii bune decat sa ii para rau de ceea ce vedea.
In timpul terapiei prin ICCD, femeia vietnameza a comunicat cu el. „Mi-a spus ca acum se afla intr-un loc mult mai bun si m-a ajutat sa inteleg ca nu sunt monstrul care credeam ca sunt. Mi-a spus ca nu ma acuza pentru nimic din ceea ce s-a intamplat.” Rupert nu poate spune cu siguranta daca femeia a vorbit in vietnameza sau in engleza.
„A fost un gen de comunicare de la minte la minte, de la inima la inima”, explica el, adaugand ca de atunci nu mai are vise groaznice referitoare la acea scena. Nu exista nici un dubiu in mintea lui Rupert referitor la faptul ca a comunicat in realitate cu femeia vietnameza. „La inceput, cand mi s-a explicat procedeul, am fost foarte sceptic” afirma el. „Suna ca un fel de mambo-jambo, hocus-pocus, dar de fapt a fost un lucru real. Sunt sigur ca nu am avut halucinatii si ca nu am fost hipnotizat. As vrea ca Administratia Veteranilor sa adopte aceasta terapie si sa o puna si la dispozitia altora. Va aduce liniste sufleteasca multor veterani”.

Marturi provenite de la alti terapeuti ICCD
Din momentul in care a inceput practica privata, Botkin a predat tehnica ICCD si altor terapeuti. Una dintre acestia, Laura Winds, din Bellingham, Washington, afirma ca a vazut schimbari dramatice la pacientii care se supun unui tratament ICCD. „Ceea ce este foarte convingator pentru mine, este sentimentul de pace cu care pleaca pacientii”.
Reamintindu-si o sedinta ICCD in care o pacienta si-a vazut sotul decedat, ce se sinucise prin impuscare, ea ne povesteste reactia pacientei: „Ciudat! Ciudat! Ciudat! Jim se afla acolo, sta in cadrul usii”. Jim venise sa ii spuna sotiei sale ca nu trebuie sa sufere.
O alta pacienta, a carui fiu de doi ani fusese omorat de catre prietenul ei, si-a vazut fiul in timpul sesiuni ICCD si a fost astfel capabila sa isi depaseasca o mare parte din suferinta. Inainte de sedinta, femeia fusese foarte sceptica in privinta existentei unei vieti dincolo de moarte, dar acum este sigura ca exista asa ceva si ca intr-o zi isi va vedea fiul din nou. Wind estimeaza ca a utilizat terapia ICCD in 20-25 cazuri, si cu exceptia a trei dintre ele, toti au experimentat o vindecare partiala sau totala. „Poti cu adevarat simti sentimentul de dragoste si pace care apare odata cu vindecarea” spune ea.
Dr. Kathy Parker, o terapeuta din Roselle, Illinois, estimeaza ca a utilizat ICCD in aproximativ 50-60 de cazuri, cu un procent de succes de aproximativ 80%. Una dintre cele mai dramatice sesiuni a implicat o femeie care lucrase ca oficial in cadrul unui guvern dintr-o tara africana si care fusese de fata atunci cand matusa sa calcase pe o mina, parti ale corpului acesteia fiind pur si simplu aruncate in toate directile. Matusa a aparut zambind in cadrul sedintei de ICCD si i-a spus ca intotdeauna va fi cu ea.
„Este absolut uimitor nivelul de vindecare care apare ca urmare a asa ceva” spune Parker. „Este un adevarat mister insa pare foarte real pentru mine si pentru pacientii mei.” Hania Stromberg, o terapeuta din Albuquerque, New Mexico a condus in jur de 30 de sesiuni ICCD si numai pe trei dintre acestea le considera un esec.
„In aceste cazuri pacientii pur si simplu nu au vrut sa se implice”, explica ea. „Cred ca fricile lor le-au stat in cale, desi initial au luat decizia de a incerca procedura”. Stromberg se plange de faptul ca multe persoane aflate in suferinta nu sunt dispuse sa incerce aceasta forma dinamica de terapie. „Exista multi oameni pe care ii cunosc si pentru care ar fi foarte potrivita, si eu mi-as fi inchipuit ca ar fi foarte dispusi sa o incerce dar ei nu doresc acest lucru”
„Gandirea comuna nu este prea deschisa fata de asa ceva. In general oamenii nu cred ca mortii sunt in continuare in jurul nostru si ca prezenta lor exercita un efect asupra noastra. Am incercat sa trezesc interesul la cativa dintre prietenii mei terapeuti, dar am obtinut doar tacere din partea lor atunci cand le-am prezentat metoda. Mintea stiintifica este foarte inchisa atunci cand vine vorba de asa ceva.”
Aparent Stromberg are anumite capacitati de clarauditie si clarviziune, astfel ca a fost capabila sa fie partasa la cateva experiente ICCD. Intr-o astfel de experienta, un pacient suferea in urma mortii mamei sale si simtea multa vinovatie deoarece nu-si indeplinise anumite obligatii. In momentul in care ii administra miscarile oculare, Stromberg a simtit o „prezenta” intrand in camera si apoi a vazut o femeie imbracata intr-o rochie colorata si purtand tocuri inalte. Femeia, mama decedata a pacientului, s-a adresat acestuia cu un anumit nume de alint si a inceput sa discute cu el problemele pe care acesta le avea.
Dupa sedinta, Stromberg si-a comparat notitele cu ceea ce pacientul i-a povestit si toate detaliile se potriveau: rochia colorata, tocurile inalte, numele special de alint, subiectul conversatiei. Stromberg nu sa gandit niciodata la ea ca avand vreun dar mediumic si nu fusese niciodata interesata in mod particular de asa ceva inainte de aceasta experienta.
„Sunt foarte sensibila in aceasta privinta, dar intotdeauna m-am tinut departe de oamenii care au asemenea experiente” afirma ea. „Niciodata nu m-a atras asa ceva”.
In momentul in care pacientul primeste informatii foarte personale, Stromberg nu le poate auzi. „Nu pot avea acces la asemenea informatii si nici nu incerc asta”.
La fel ca si Botkin, Stromberg adopta o atitudine neutra in privinta a ceea ce se petrece, lasand orice interpretare pe seama pacientului.

Experientele avute prin ICCD nu sunt halucinatii
Botkin afirma ca EMDR/ISSD nu implica hipnoza. Hipnoza induce pacientul intr-o stare a mintii relaxata si focalizata” explica el. „Pe de alta parte, EMDR creste nivelul de procesare a informatiilor din creier”. El le compara cu un proiector cinematografic, care functioneaza mai lent in hipnoza si mai rapid in EMDR. De asemenea refuza afirmatiile celor care sustin ca ICCD sunt halucinatii.
„Cea mai convingatoare dovada este acea ca toti oamenii care au avut experiente ICCD afirma ca acestea sunt foarte diferite de orice alte experiente” explica el.
Din punct de vedere tehnic, halucinatiile sunt perceptii carora nu le corespunde nici un impuls senzorial, ceea ce inseamna ca halucinatiile se petrec doar in mintea omului si nu au nimic de a face cu vreo realitate ce exista separat de noi. In general halucinatiile au un continut foarte negativ, variind considerabil de la o persoana la alta si sunt considerate a fi simptomele unor boli psihice grave. Insa este clar ca continutul ICCD este in general pozitiv, foarte consistent din punct de vedere al continutului si cu o mare putere de vindecare din punct de vedere psihologic.”
In plus, faptul ca se poate lua parte la aceste experiente – la fel cum a facut Stromberg cu pacientul sau – demonstreaza ca nu este vorba de halucinatii. El mentioneaza de asemenea studiile stintifice care sunt acum in curs de desfasurare la Universitatea din Texasul de Nord si este foarte optimist ca acestea vor confirma cele cateva mii de observatii clinice facute de el si de alti terapeuti antrenati in ICCD. „Simt ca am datoria morala de a face cunoscuta aceasta metoda intregii lumi” spune Botkin.
„Ocupatia mea principala in acest moment este sa acord ajutor acelor oameni care au nevoie de asa ceva, cum ar fi de exemplu veteranilor de razboi care se intorc din Irak si Afganistan si supravietuitorilor unor dezastre”. Daca ICCD este ceea ce marea majoritate a pacientilor si terapeutilor cred ca este, atunci este foarte posibil ca Botkin sa fi facut cea mai mare descoperire a secolului, poate chiar a mileniului.

Referinte: 
Pentru informatii suplimentare in privinta ICCD, vizitati site-ul dr. Allan Botkin: http://induced-adc.com.
Pentru informatii suplimentare asupra ICCD cat si pentru a accesa un forum de discutii pe aceasta tema, vizitati site-ul dr. Craig Hogan: http://mindstudies.com

Sursa:http://www.spitalmalaxa.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=134:o-noua-tehnica-psihoterapeutica-inducerea-comunicarii-cu-cei-de-dincolo-iccd&catid=45:articole-medicale&Itemid=222

Niciun comentariu:

Alina Balan. Imagini pentru teme create de 5ugarless. Un produs Blogger.