Header Ads

Ultimele articole
recent

Copilul Adaptat pozitiv şi negativ

Ca adulţi, cu toţii petrecem o mare parte a timpului în Copil Adaptat. Există mii de reguli cărora trebuie să ne supunem, pentru a trăi şi a fi acceptaţi în lume.
În viaţa de zi cu zi, nu reflectăm în mod constant la aceste reguli înainte de a decide dacă să le urmăm. Înainte de a traversa o stradă, privesc la stânga şi la dreapta, aşa cum tatăl meu şi profesorii mei au insistat să o fac când m-am dus prima oară la şcoală singur. Când sunt la masă, la un dineu şi vreau legumele, spun „vă rog”. Am învăţat să fac acest lucru în copilărie, automat, pentru că am învăţat că oamenii mă considerau prost crescut dacă nu făceam aşa. Şi dacă mă comportam grosolan, îmi lua mai mult timp pentru a obţine legumele.
În acest fel, ne sunt de folos comportamentele de Copil Adaptat.
Reproducând aceste scheme privind respectarea regulilor, obţinem deseori, într-o manieră agreabilă, ceea ce dorim pentru noi şi pentru alţii. Şi economisim astfel o mare cantitate de energie mentală. Imaginaţi-vă doar ce ar fi să regândiţi mereu maniera de a vă aşeza la masă!

Putem vorbi de Copil Adaptat pozitiv pentru a descrie manierele eficace de
comportament,complianta la reguli,  plecând din Copilul Adaptat.

Prin opoziţie, spunem că suntem în Copilul Adaptat negativ, când reproducem modele de comportament din copilărie, care nu sunt adaptate situaţiei noastre de adult. Mic fiind, am învăţat, fără îndoială, că mijlocul cel mai bun pentru a obţine atenţie de la mama şi de la tata era acela de a fi bosumflat.
Acum, ca adult, încă îmi vine uneori să mă bosumflu, sperând să obţin ceea ce vreau. În acest caz, ignor opţiunea pe care o am ca adult, care constă în a cere simplu şi direct ceea ce vreau. Sau, aş fi putut decide în copilărie că nu era prudent de a mă prezenta într-o manieră oarecare, în faţa oamenilor. Poate că mama mi-a dat o palmă pentru că „o faceam pe interesantul”. Poate că unii din colegii mei mă necăjeau când citeam în clasă. Acum, adult fiind, dacă mi se cere să vorbesc în public, roşesc, bâigui, mă bâlbâi, simţindu-mă jenat şi îmi spun „Sunt zero ca orator!”. Când de fapt, aici şi acum, sunt perfect capabil de a vorbi şi această situaţie nu implică nici un risc pentru mine.

La un moment sau altul, toţi abordăm scheme de comportament din Copilul
Adaptat negativ. Unul din scopurile schimbării personale, în terapie, este de a înlocui vechile scheme prin altele noi, in care pot utiliza opţiunile de adult.


Niciun comentariu:

Alina Balan. Imagini pentru teme create de 5ugarless. Un produs Blogger.