Header Ads

Ultimele articole
recent

Copilul Adaptat şi Copilul Liber

Imagineaza-ti că sunt în  starea eului de Copil; mă comport, gândesc şi simt ca în copilărie.
Cea mai mare parte a timpului când eram copil, mă adaptam la exigenţele părinţilor mei sau ale altor figuri parentale.

Am învăţat că, pentru a ieşi, trebuia să fiu politicos cu vecinii, chiar dacă nu-i iubeam. Când aveam nevoie să-mi şterg mucii, luam o batistă, în loc să mi-i şterg de mânecă, chiar dacă mâneca îmi era mai la îndemână.
 Foarte devreme în viaţă, am dedus că tatăl meu mă plăcea mai mult când eram liniştit, aşa că, în prezenţa lui, eram liniştit. Mamei îi plăcea să râd şi nu avea aerul că aprecia dacă plângeam sau eram furios; atunci, în timp ce eram cu ea, cea mai mare parte a timpului râdeam, chiar dacă uneori eram trist şi-mi venea să plâng sau dacă eram furios şi-mi venea să ţip la ea.

Ca adult, reiau deseori aceste metode de a mă comporta, decise în copilărie, pentru a mă adapta la ceea ce părinţii aşteptau de la mine. Când fac asta, se spune că sunt în partea numită Copil Adaptat din Copil.

Existau şi alte momente în copilărie când mă revoltam împotriva acestor
reguli pe care mi le impuneau părinţii şi împotriva tuturor aşteptărilor pe carepăreau că le aveau de la mine.

Când tatăl meu era întors cu spatele, făceam grimase oribile către fetiţa de lângă mine. Şi, uneori când eram singur, mă ştergeam de muci pe mânecă, deoarece mă săturasem de blestemata de batistă.
Existau chiar zile în care mă simţeam aşa rău pentru că trebuia să râd când mama era acolo, că stăteam special bosumflat.

Când mă comportam aşa, era ca şi cum m-aş fi comportat exact invers faţă de regulile părinţilor mei, în loc de a mă adapta la ceea ce aşteptau ei.
În viaţa de adult, încă îmi vine să mă revolt aşa şi deseori nu sunt conştient că această conduită este o revoltă. Când şeful îmi dă de făcut o treabă dificilă, descopăr că „nu am destul timp” pentru a o termina în detaliu. De fapt, dispun de acelaşi timp ca toţi ceilalţi, douăzeci şi patru de ore pe zi. Spunându-i patronului că nu am timp să termin, simt o satisfacţie secretă: „Asta te va învăţa minte”.

Când aveam patru ani, trăiam aceeaşi satisfacţie rebelă când îi arătam mamei că nu mă poate face să mănânc ultimul cartof din farfurie.
Când mă revolt astfel, reacţionez raportându-mă tot la regulile din copilărie, aşa că se spune că mă aflu de asemenea în Copilul Adaptat.

Existau momente în copilăria mea, când mă comportam independent de presiunile părinţilor mei. În acele momente, nu mă adaptam aşteptărilor lor şi nu
mă revoltam împotriva lor. Eram pur şi simplu aşa cum vroiam.
Când surâsul meu familiar murea, plângeam pentru că eram trist. Când sora mea mă împingea, mă înfuriam şi o împingeam şi eu. Am petrecut ore citind poveşti cu plăcere şi făcând puzzle, nu pentru a face plăcere părinţilor mei, ci pentru mine.


Când mă aflu în Copil, ca adult, se întâmplă uneori să am astfel de comportamente infantile, fără nici o cenzură. Atunci, se spune că mă aflu în starea de Copilul Liber din Copil. 

Niciun comentariu:

Alina Balan. Imagini pentru teme create de Sookhee Lee. Un produs Blogger.