Header Ads

Ultimele articole
recent

Părintele Normativ, Părintele Grijuliu pozitiv şi negativ

Într-o perioadă din copilăria mea, părinţii îmi spuneau ce trebuia să fac, mă controlau şi mă criticau: „Treci în pat! Nu fugi pe stradă! Şterge-ţi nasul! Asta e o treabă bună, prostească, inteligentă, răutăcioasă, justă, injustă...”. Când mă comport, copiindu-i pe ai mei în acest rol, spunem că sunt în Părintele Normativ (uneori denumit Părinte Critic).

În alte momente, părinţii mei aveau grijă şi se ocupau de mine. Mama mă
mângâia, tata îmi citea poveşti înainte de a adormi. Când cădeam şi mă loveam la genunchi, tata sau mama mă consolau şi mă pansau. Când repet
comportamentele părinţilor mei când se ocupau de mine, spunem că sunt în
Părintele Grijuliu.

Ne aflăm în Părintele Normativ pozitiv când directivele din Părinte ţin seama de ceilalţi, cu scopul de a-i proteja şi a le promova binele. Un medic poate da un ordin unui pacient: „Nu mai fuma! Nu-ţi face bine!”, repetând astfel
comportamentul părinţilor săi de când era mic: „Nu ieşi în stradă, nu trece în faţa maşinilor!”

Părintele Normativ negativ descrie comportamentele parentale care implică
umilirea (devalorizarea) altuia. De exemplu, patronul care îi spune secretarei, pe un ton arţăgos: „Aţi făcut încă o greşeală!”, reproducând intonaţia şi gesturile unui profesor irascibil, care îi spusese acelaşi lucru când avea 6 ani.

Părintele Grijuliu pozitiv implică o bunăvoinţă emanată dintr-o poziţie de
respect autentic pentru persoana ajutată. Părintele Grijuliu negativ semnifică că „ajutorul” acordat este dat plecând dintr-o poziţie de superioritate, care îl
devalorizează pe celălalt. Un comportament de Părinte Grijuliu pozitiv ar fi acela de a spune unui coleg de serviciu: „Vrei să te ajut să faci asta? Dacă da, spune-mi”.
Acelaşi lucru, dar negativ, ar fi să mergi spre el şi să-i spui: „Ei bine, o să te
ajut să faci asta”, luându-i lucrul din mână şi terminându-l în locul lui. „Mama
sufocantă” este un exemplu clasic de comportament din Părintele Grijuliu
negativ.

Adultul
Adultul nu este subdivizat, de obicei. Clasificăm un comportament ca Adult atât timp cât este o reacţie la o situaţie aici şi acum şi utilizează toate resursele individului ca adult. Esti in starea de adult atunci cand adopti comportamente si iei decizii in concordanta cu ceea ce traiesti in acest moment, cand incarcatura emotionala este in totala concordanta cu evenimentul trait, cand logica si bunul simt sunt cele care ne conduc.
Când sunt în Adult, reacţionez aici şi acum, cu toate resursele disponibile ale unui adult. În general, aceasta implică o rezolvare a problemei pe calea „gândirii”. Dacă cineva mă observă, probabil va spune că mă gândesc.


Niciun comentariu:

Alina Balan. Imagini pentru teme create de Sookhee Lee. Un produs Blogger.